Aşa cum unii dintre voi ştiu, m-am descurcat destul de bine săptămâna trecută în main eventul Pokerstars.com European Poker Tour London Poker Festival. Eventul cu un nume mare a avut o paletă şi mai mare. Am terminat al doilea din 730 de jucători ceea ce mi-a adus 530.000£.

Când nu câştigi, pierzi - chiar şi atunci când termini pe doi. Ăsta e modul în care majoritatea jucătorilor de poker se simt şi e valabil şi pentru mine.

Psihologic, sunt peste "pierdere". Uneori iei decizia greşită, cum am făcut eu pe ultima mână a turneului, unde m-am intrat all-in cu As 9 şi am primit call de la Aaron Gustavson cu As Damă. [Citiţi despre mână în raportul EPT London Season 6].

În lumina insuportabil de clară care se numeşte retrospectivă, cred că aş fi putut proceda diferit, dar când analizez mâna, încă mai cred că a fost o decizie bună în acel moment. Putea să aibă un atu mai prost sau o pereche mai mică de 9, sau ar fi putut da fold pe o mână puţin mai bună, timpul în care mutarea mea ar fi fost tare. E o linie subţire între a gafa şi a străluci.

M-am gândit un pic la ce aş fi putut face diferit. Ar fi trebuit să şchiopătez pe buton în loc să joc agresiv? Posibil, dar în poker sunt de multe ori multe strategii care pot fi de succes în aceeaşi situaţie. Uneori, o alegi pe cea potrivită şi câştigi, alte ori nu.

M-aş concentra mai degrabă asupra aspectelor pozitive. Pentru cea mai mare parte a turneului am făcut decizii corecte. Să nu uităm, chiar dacă situaţia mea financiară este bună datorită câştigului meu de la WSOP, am câştigat 530.000£!

Ştiu că o mulţime de jucători de poker sunt prinşi în cursa de a câştiga trofee şi titluri. La mine titlul înseamnă foarte puţin, joc poker pentru bani şi pentru că îmi place complexitatea jocului. În cazul în care sunt în continuare oameni care se îndoiesc, a fost frumos să le arăt că WSOP nu a fost o întâmplare.

Sunt foarte încântat că am rulat adânc într-un turneu mare şi că am ajuns la masa finală. Am mers adânc în şase turnee până acum, terminând mai bine de top 30. De patru ori am ajuns la masa finală, cu două victorii şi un loc doi, un rezultat cu care sunt destul de mulţumit.

Când joci un turneu, este important să ajungi la o rezultate mai târziu în cadrul turneului. Nu este important să fii lider la chipuri de la început. Am constatat că merg mai bine când vin din urmă, în aceste turnee mari.

Finishul pe locul doi m-a făcut să-mi doresc să joc multe turnee şi a avut un impact pozitiv asupra motivaţiei mele de a juca poker. Motivaţia nu a fost întotdeauna acolo de la câştigarea WSOP încoace. Vara trecută, în Las Vegas, nu era acolo şi nu ar fi trebui să fi jucat în turnee. Nu a fost până când mi-am apărat titlul în Main Event, ceea ce m-a motivat să joc poker. Da cu parcursul de acolo şi cu acest loc doi, mă simt cu adevărat motivat.

Din păcate, nu am fost deloc motivat să joc a doua zi după ce am terminat al doilea. Am jucat într-un turneu heads-up la Londra şi încă simţindu-mă posomorât din din cauza heads-upului cu Aaron Gustavson, am jucat teribil. Ma pierdut contra lui Vicky Coren în primul tur. Am jucat timp de 5 zile şi un heads-up cu o zi înainte pentru mai mult de 800.000£. Acest turneu a avut un buy-in de 10.000$, 32 de jucători şi bani pentru primii 8, ceea ce este o structură de plată prea largă pentru gustul meu.

Următoarea mea oprire este la EPT în Varşovia, apoi merg la Tallinn pentru PokerStars Baltic Festival. Dacă sunt complet sincer, aş fi vrut ca buy-inul de 1.100 de euro pentru Baltic Festival Main Event să fi fost un pic mai mare Cred că 2.000 de euro ar fi fost capabil să atragă acelaşi număr de jucători. Cred că este grozav că există un turneu pentru cei care nu îşi pot permite buy-inurile mari pe care cele mai multe alte turnee live le au.

Din fericire pentru mine, va fi şi un event highroller cu un buy-in de 10.000 de euro, unde am auzit că Tony G şi prietenii săi ruşi vor participa. În orice caz, aştept cu nerăbdare să petrec câteva zile în Tallinn cu colegii mei de la Team PokerStars Pro, Johnny Lodden şi William Thorson. Am auzit că Talinn este un oraş frumos aşa că sunt sigur că va fi o excursie fumoasă.

În sfârşit, se pare că merg la Las Vegas, pentru sezonul 6 din High Stakes Poker în jurul datei mesei finale WSOP Main Event.

După ce am revenit de la PokerStars EPT Barcelona, am decis să joc în $25k WCOOP Heads-Up Championship. Îmi place să joc heads-up, deoarece găsesc jocul foarte provocator. M-am simţit, mental, pregătit  şi abia aşteaptam să joc.

De prima rundă am trecut fără să joc (pentru că am fost 36 de jucători, doar 8 jucători au jucat primul tur şi 28 treceau mai departe fără să joace).

Primul meci a fost un meci maraton cu adevărat. A durat patru ore şi pe tot parcursul meciului am simţit că am facut cele mai bune decizii. Pentru majoritatea meciului am fost înainte şi mi-am simţit adversarul că şi-a jucat stackul, şi aşa mic, prea pasiv. Cred că şi eu aş fi jucat la fel dacă şi fi fost în poziţia lui. Motivul pentru care meciul s-a târât atât de mul, a fost că el era suficient de norocos, încât a mai luat de la mine de câteva ori.

Al doilea meci a fost unul rapid (în comparaţie cu primul). Am jucat germanul Tobias Reinmaker, care a fost recent la ştiri pentru că l-a făcut pe Roland de Wolfe să facă muck la cea mai bună mână în showdown. Am fost la controlul meciului de la început până la sfârşit şi atunci când era cu stackul mic, am suprapariat potul cu Damă 2 pe o masă curcubeu cu Damă-8-6-3, în speranţa că va efectua un call eroic cu o mână mai mică. Am avut norocul că a dat call cu As 8 şi că riverul a fost pe afară.

Treilea meci s-a terminat foarte repede. Am jucat cu Adonis, care este cunoscut ca un sălbatic care, de obicei, abuzează verbal adversarii, inclusiv de mine în o serie de ocazii. Banii s-au dus pe flopul 9-7-6-3 cu trei inimi, cu mine cu 9-7 pentru două perechi  şi el cu doi de 8 pentru o chintă.

Am fost per total mulţumit de jocul meu şi jocul din ultimul meci a fost bazat pe experienţe anterioare cu adversarul meu. Colegul meu, danezul Allan Bække, avut de asemenea un joc bun, terminând al doilea.

Voi juca cu siguranţă main eventul de duminică, şi dacă am timp, poate câteva în timpul săptămânii.

O întrebare mi s-a pus în mod repetat: "Care este cel mai bun mod, din perspectiva strategiei, de a juca la WSOP Main Event?" Cred că WSOP Main Event este unic: numărul de jucători este mai mare decât în orice alt mare turneu cu buy-in şi calitatea jucătorilor este foarte variată.

O mulţime de jucători de agrement îl joacă, fie prin calificare online sau pentru că este turneul pe care trebuie să-l joci în cazul în care vrei o şansă la faimă şi avere. Acest lucru îl face un turneu special şi, spre deosebire de PokerStars EPT sau un event WPT, este foarte greu să vii de dinainte cu o strategie la turneu.

Strategia mea personală, atunci când am câştigat eventul de anul trecut, a fost că nu am avut nici o strategie pentru turneu! La un eveniment aşa mare, cum ar fi WSOP Main Event, sunt atât de multe variabile necunoscute, cum ar fi masa la care stai, calitatea cărţilor împărţite şi, mai ales, starea emoţională imediată a celorlalţi jucători de la masă. Trebuie să acorzi o mare atenţie la ceea ce se întâmplă la masă - şi modul în care ceilalţi jucători reacţionează la joc într-un astfel de event.

Este foarte important să fii în ton cu starea emoţională a adversarul tău şi să-ţi bazezi deciziile pe cum simţi  că el sau ea se simte în situaţia dată.

Team PokerStars Pro Peter Eastgate

Cheia pentru a juca într-un turneu lung şi greu este de a găsi un echilibru între acumularea de chipuri şi menţinerea stackului de chipuri. Evident, cel mai bun mod de aţi menţine stackul sănătos este prin acumulare, dar este important să ţii minte la ce fel de riscuri eşti dispus să îţi asumi pentru a acumula chipuri. În turneul de anul trecut mă mândresc cu faptul că am fost all-in (cu şansa de a-mi pierde întregul stack) de două ori. Motivul pentru care acest lucru a fost posibil e că structura turneului este frumoasă şi lentă.

Am avut un stack peste medie pentru cea mai mare parte din turneu şi nu am jucat multe mâini unde am avut multe chipuri băgate pre-flop. Am jucat un fel de joc strâns şi mic, strategie care a devenit foarte populară în rândul unora dintre jucătorii de poker profesionişti mai buni, care în esenţă este o strategie de a încearca să controlezi mărimea potului. Această strategie nu a fost determinată de dinainte, dar a fost cea mai bună abordare, având în vedere masa la care am fost.

Am vorbit cu mai mulţi tineri profesionişti, jucători de turnee, care mi-au spus că au avut mese dure, în măsura în care nivelul general de agresiune la masa lor a fost foarte mare, creând astfel o volatilitate mult mai mare. Am fost foarte norocos că mesele mele au fost destul de liniştite, ceea ce mi-a permis să strâng cipuri şi să controlez mărimea potului, deoarece foarte puţini dintre adversari mi-au răspuns la joc.

De asemenea, este important să înţelegem că nu există doi oameni la fel. Când joci un turneu lung şi extenuant ca WSOP Main Event este foarte important să te ştii pe tine şi să îţi cunoşti obiceiurile. Unii oameni execută 10.000$ înainte să joace; unii oameni mănâncă fructe sau fumează un pachet de ţigări. Trebuie să faci orice te face mai alert şi apt fizic să rezişti la presiunea din turneu.

În concluzie, nu cred că există o strategie corectă înainte de turneu care îţi va garanta succesul. Luaţi fiecare situaţie în parte şi evaluaţi pe toată durata turneului ce strategie se potriveşte cel mai bine la situaţia în care te confrunţi. În acest fel veţi avea cea mai bună şansă de a merge mai departe. Întotdeauna gândesc cu câţiva paşi înainte, atunci când joc o mână. "Ce se va întâmpla pe river dacă dau call pe turn?" Şi: "Ce sumă va paria adversarul meu?" Dar amintiţi-vă mereu că vor exista mai multe turnee în viitor şi dacă pui prea multă presiune pe tine nu vei face decât să fii mai tensionat.

Trebuie să fii relaxat pentru a lua deciziile corecte. Stai calm când banii şi presiunea cresc.

Mult noroc cu câştigarea pachetului PokerStars WSOP - şi apoi în Main Event!