Mi-am pus o mulţime de dorinţe anul ăsta de Crăciun - dar să mă accidentez nu a fost una din ele. Chiar şi aşa, mi-am rupt piciorul la începutul lui decembrie. Perfect pentru vacanţa de Crăciun, Anul Nou şi toate petrecerile din perioada aia.

Deci, de ce eşti capabil fizic când esti legat la două cârje? Nu de mult, să fiu sincer. Dar, stând în pat, cu laptopul, jucând poker pare o modalitate bună de a-ţi petrece timpul!

Din fericire, Betfair a lansat o cursă pentru mine şi pentru ceilalţi 3 profesionişti, John, Sorel şi Annette, unde aveam să concurăm să vedem care termină în partea de sus a leaderboardului high stakes pe luna decembrie.

Parcă a fost să fie - şi restul echipei nu avea nici o idee ce i-a lovit.

Sorel şi Annette au fost ocupaţi cu numeroase turnee live, aşa că ei nu au fost greu de învins, dar John "Gipsy " Tabatabai, sa dovedit a fi un adversar mult mai dur. La început, progresul nostru pe leaderboard părea să meargă mână în mână. Dacă el a făcut un rezultat bun vineri, îl prindeam sâmbătă şi aşa mai departe.

Am fost amicali şi nici unul dintre noi nu a vrut să recunoască că joacă serios. După două săptămâni jumate, eram la egalitate, după ce am fost la conducere pentru un timp. Mi-am dat seama că se va arunca la gâtul meu în acest sens.

L-am abordat pe MSN, pentru a discuta despre un posibil armistiţiu. Ei bine, cel puţin, asta i-am zis lui. Chiar am vrut să aflu cât de mult planifica să joace în timpul Crăciunului şi să îi dau impresia că nu am de gând să joc deloc - şi că am putea face un fel de afacere.

Pe scurt – a mers. El nu a mai jucat din 21 până pe 27, timp în care am câştigat avans faţă de el, care era fost imposibil de depăşit, când urma să revină el în joc.

Marele Premiu a fost al meu. 10% din toate acţiunile Betfair.com. Ei bine, nu chiar aşa, dar am fost fericit :)

Peste toate, am avut o lună decembrie foarte, foarte bună la mese - aşa că se pare că fapult că mi-am rupt piciorul nu a fost un dezastru. Cred că e adevărat că întotdeauna ceva bun iese din ceva rau.

Deci, m-am dus la Amsterdam să joc Master Classics of Poker şi deşi m-am rugat să prind fiecare river posibil, nu m-am rugat să prind o doză sănătoasă de gripă porcină.

Oricum, pokerul s-a dovedit a fi la fel ca înainte, complet nerezonabil. Am pierdut un pot mare la sfârşitul primei zi. Am împins all-in pre-flop cu As Popă, dar am primit call cu As Popă, venind o chintă pe river.

Acest lucru poate să fi fost norocos de fapt, pentru că atunci când m-am întors la hotel, mă simţeam deja destul de rău, iar în dimineaţa următoare am fost aproape de auto-distrugere. Cea mai rea gripă pe care am avut-o vreodată. Abia puteam ridica un deget, pentru două zile am fost blocat în cameră.

Prost cum sunt, nu m-am putut abţine şi am început să joc poker online, chiar dacă nu puteam vedea drept. Inutil să mai spun, aceasta nu a fost un succes major. A pierdut aproximativ 20 de buy-inuri la 10-20 şi 25-50 în timpul acestor zile.

Am reuşit să câştig o serie de turnee mai mici pe Betfair Poker , care au ajutat mult la starea mea de spirit. M-am simţit ca şi cum jocul meu în turnee online devine din ce în ce mai puternic, ceea ce este de bine, deoarece ar putea transforma lucrurile pentru mine în turneele live.

Mă voi îndrepta spre Bahamas, pentru prima dată, în ianuarie, pentru a juca Caribbean Adventure. Aşteptările mele sunt mari, deoarece toată lumea cu care am vorbit a lăudat statiunea, cazinoul, vremea şi turneul.

În mijlocul unei ierni cu gheaţă, ploaie, întuneric şi cărţi reci această excursie poate fi ceea ce e necesar să aduc acasă nişte trofee şi serviete de bani. N-ar strica :)

Tocmai m-am mutat în noul meu apartament în Copenhaga. În afară de câinele prietenului meu care a facut o chestie foarte mare în mijlocul camerei de zi, începe să arate cu adevărat bine şi serveşte ca o bază solidă şi minunată pentru mine. Sperăm că asta va duce la rezultate extraordinaire în anul care vine.

Ca fapt divers, voi juca $100,000 Guaranteed pe Betfair pe 6 decembrie şi sper că probabil mulţi dintre voi veţi fi acolo pentru a lupta pentru titlu şi bani. Nu vă aşteptaţi la prea multe pentru că am de gând să-l câştig :)

“Catch you on the flipside”

Praful pare să se fi liniştit după ediţia WSOP de anul acesta din Las Vegas. Am fost acolo timp de două săptămâni în luna mai şi apoi patru săptămâni în iunie/iulie. Aceasta a fost cea de-a şaptea vizită a mea în Sin City şi pe departe cea mai tare excursie pe care am avut-o vreodată, în termeni de încasare.

Nu am încasat bani în nici un turneu din care am jucat şi să fiu sincer nu am câştigat nimic nici în jocurile cash. Nici chiar online. Deci, cum a sfârşit asta prin a fi excursia mea cea mai bună? Am jefuit ruleta şi mesele de zaruri? Nu. Mult mai simplu. Am pierdut - dar nu am pierdut la fel de mult cum am făcut în toate celelalte excursii la Las Vegas. Fiecare călătorie la Las Vegas pe care am făcut-o a fost pe pierdere. De ce? Pentru că aşa e modul în care oraşul este conceput - pentru a te scuti de fiecare bănuţ pe care îl ai.

Este destul de fundamentală treaba. Dacă se întâmplă să ai 10.000$ sau 20.000$ sau 50.000$ pe săptămână, sau mai mult, înainte de a părăsi Vegas - vei începe să bagi la jocurile de noroc banii pentru a face un MARE câştig. Nici un jucător mare nu pleacă din Vegas, cu un câştig "mic". Ori câştigi mare (probabil că nu)ori pierzi. Inutil să mai spun, această victorie mare este încă aşteptată.

Deci, ce am luat cu mine acasă de la Las Vegas? Ei bine, în primul rând am primit unul dintre cele mai amuzante complimente pe care le-am auzit vreodată. Făceam exerciţii în sala de fitness de la Bellagio şi un tip de 70 de ani vine până la mine şi începe să vorbească despre cum a făcut el triatlon întreaga sa viaţă şi despre cum era un talent imens la înot, când era de vârsta mea . Termină prin a spune că în viaţa lui el nu a mai văzut pe cineva antrenându-se cu cât mai mult entuziasm şi efort, aşa ca mine.

Am fost destul de mulţumit - asta a fost până când am intrat în spa. Întotdeauna fac baie de aburi în spaul de la Bellagio după un antrenament bun. Sunt, probabil, un ciudat când spun asta, dar eu mereu "concurez" în anduranţă cu oricine este în spa şi nu voi părăsi niciodată camera cu aburi până când toţi ceilalţi nu au ieşit deja. Este un test de rezistenţă mentală şi am să refuz să las căldura să mă doboare.

De data aceasta, am deschis uşa la spa doar un pic şi m-am strecurat înăuntru, pentru a nu lăsa să iasă prea mult abur. Când am ajuns acolo, imediat am intrat în panică. Nu am fost niciodată într-o cameră cu atât de mult abur şi am simţit instantaneu cum fierbea apa pe pielea mea. Am zis, ce dracu’? La început nu am putut vedea mare lucru şi am început să paşesc uşor în jur pentru a găsi un loc unde să stau. M-am uitat la termostatul de pe perete doar pentru a realiza că cineva îl acoperise cu un prosop umed, asta pentru a permite orificiilor pentru aburi să sufle apă fiartă în mod constant. Mi-am golit sticla de apă pe faţă şi nu puteam decât să mă întreb ce fel de psihopat ar face acest lucru. Încerc să mă uit în jur şi găsesc o persoană care şedea ca o statuie a lui Buddha în zona cea mai fierbinte şi cea mai înaltă din cameră. La o examinare mai apropiată, această persoană nu era nimeni altul decât Johnny fu**ing Chan.

Nici macar nu mi-am bătut capul pentru ţelul meu cu un nebun ca ăsta şi în mai puţin de 30 secunde, am zburat pe uşă în piscina rece. Am numărat nouă minute după care Johnny a ieşit, era roşu ca racul. Voi fi sincer şi vă voi spune, că dacă treceau 10 minute, aş fi presupus că a leşinat şi aş fi chemat oamenii de la securitate.

Cred că ar trebui să fi ştiut că lucrurile nu au de gând să mergă în felul meu, de îndată ce am coborat din avion în Nisa, Franţa. Nu am împachetat multe pentru excursie, aşa că am decis să port pantaloni scurţi şi tricou, nu realizasem că o să îngheţe pe la 5 grade la bord. Chiar dacă am fost pe rândul 14, am fost primul care a ieşit, numai să ajung cât mai repede la duşul meu “în ploaie”. Ce ****? Am luat din greşeală un zbor spre Londra?

Am luat un taxi şi m-am îndreptat spre San Remo, Italia. Nu există aeroport acolo, dar sunt doar 45 de minute de la Nisa, aşa că nu e mare lucru. Ei bine, de fapt 3 ore de la Nisa, dar şoferii de taxi merg cu 150 de mile de o oră în cele mai periculoase curbe, astfel încât după 3 pungi de vomitat şi câteva experienţe am-să-mor-acum am fost în cele din urmă la recepţie în la hotel.

Cu toate probleme în spate, am cumpărat un pulover urât la un preţ scandalos dintr-un magazin din apropiere şi eram gata să stau în camera de poker cu aer condiţionat. Masa mea a constat din 7 goluri complete, Sami Kelopuro, cometa finlandeză High Stakes şi eu. De fapt, hai să ne gândim la asta ... masa mea a constat din 8 goluri complete, şi eu. Sami este un jucător cash de clasă mondială, dar nu ştie să joace turnee - sau aşa am crezut. După ce am supravieţuit timp de 4 ore, aveam 12.000 (am început cu 10.000) şi Sami avea uimitoarea sumă de 50.000 şi îi bătea pe toţi.

Am decis să schimb vitezele după pauza de cină şi am pornit dând call all-in pe flop cu As Valet, ceea ce a fost din fericire un foarte bun (curajos) call. El se apropia de o chintă, dar a ratat. Am ajuns la aproape 30.000 în chipuri - mult peste medie. Am deschis jocul chiar mai mult şi în următorarele două orbite am  doborât câteva mâini ajungând la aproape 35.000. Apoi, minunea s-a întâmplat ....

De mai mult de 2 ani, nu am nimerit un moment bun într-un turneu şi ca atare nu am fost în chiplead sau pe aproape de când am câştigat EPT, ceea ce pare acum 10 ani. Mă chinuiam în felul meu, în fiecare turneu şi, în esenţă, pierdeam din diverse prostii. Acest lucru era să se schimbe ...

Cu blindurile 150-300, un tip cu doar 7.000 a făcut pre-flopul de 1.000 din poziţia de mijloc. Un italian în stare proaspătă de la SB a dat call şi aşa am făcut şi eu pe BB cu doi 9 de roşu. Flopul a venit cu 3-6-9 şi cu două trefle. SB dă check, eu check şi cel su stackul mic bagă ultimii săi 6.000. Deja adăugam cei 9.000 la stackul meu, când SB anunţă "Call". Nu ştiam ce să cred, ar putea fi cu adevărat? Să câştig? Am făcut cui pe flop şi unul intră all-in şi un alt tip dă call! Aşteptam să-mi crească stackul cu 15.000 - probabil cu nici un risc. Am dimensionat stackul celui cu SB şi avea aproximativ la fel ca mine. Mă rugam să fi avut o pereche de 3 sau 6 şi să dea call, şi să mute 25.000 în chipsuri peste linie. S-a gândit, ceea ce mi s-a părut extrem de mult, până să treacă all-in şi am făcut imediat call şi am arătat cei 3 de 9. Cel cu stackul mic era ca şi mort, dar SB a avut una dintre cele proaste mai mâini posibile. As şi 2 de treflă – trăgea la culoare.

M-am uitat la chipuri şi mi-am dat seama că voi fi chipleader, în caz că am să câştig potul ăsta de 75.000$, cu 4 ore rămase din ziua 1. Dealerul nu a ezitat şi a aruncat 8ul de treflă chiar în faţa mea la 2 secunde de când intrasem all-in. Nu mi-a ajuns nici să mă gândesc, riverul fusese dat şi eu eram afară. Ce ****? Camerele fotografiau, italienii ţipau, chipurile zburau şi mai eram şi eu – all-in şi all-out (afară) şi nicăieri aproape de un chiplead.

Italieni nervoşi şi escortat afară din cazinou

Inutil să mai spun că am fost supărat. Ca un copil căruia i s-a luat jucăria. Când ieşeam afară m-am întâlnit cu bunul meu prieten, Asger, căruia i-am spus despre ghinionul meu (scuze frate pentru poveste). Apoi, cel mai ridicol lucru s-a întâmplat. Ţineam o sticlă de apă pe care cineva mi-o pusese în mână când am plecat de la turneu şi cum îi spuneam povestea, mi-am imaginat cum a venit turnul şi făceam şi o faţă urâtă storcând între timp sticla, care sa dovedit a fi un "pic" prea tare. Dopul a sărit. Apa a sărit 2 metri în aer stropind feţele a trei italieni care aşteptau în linie la casier. Inutil să mai spun că s-au supărat tare.

Oamenii ţipau, unii râdeau şi alţii se grăbeau să vadă ceea ce s-a întâmplat. Toată lumea se uita la mine, inclusiv tipul de securitate care mi-a cerut cartea de identitate. Îmi venea să îi dau o palmă peste faţă, dar în loc de asta l-am întrebat dacă poate să strângă mizeria. Apoi am fost "scos" din cazinou - am mers direct în cameră, am rezervat un zbor spre casă şi chiar m-am gândit dacă am să revin anul viitor, cred că mai bine nu.

Când simt că îmi merge rău în poker, am tendinţa de a încetini jocul şi de a începe să amestec lucrurile.

Duminica asta am pierdut un pot urât de 30.000 pe 25/50 pot limit Omaha şi (din fericire) am renunţat imediat .... Am crezut că o să mă opresc complet pentru noaptea aia, dar după un atac de noapte pe frigider, mi-am dat seama că sunt sătul, dar nu de acţiune. Un joc dulce 50/100 no limit Hold’em rula cu 4 oameni asezaţi şi am decis să iau un loc. Nu am vrut să intru cu 10.000, din moment ce eram deja blocat considerabil şi am simţit că era timpul să fac ştiinţa rachetelor (rocket science) - care este în mare, buy-in mic şi apoi spre stele :)

Am aruncat o privire la soldul contului meu şi am ştiut imediat ce să fac. Soldul era XX3.542 USD şi eu am o chestie ciudată că nu îmi plac numerele "pare"  pe cont. Aşa că am aruncat 3.542$ la masă şi am postat BB imediat. În termen de 4 mâini, destinaţia era stabilită. Am început cu 9-9 all-in împotriva As-Juvă. Am câştigat şi am continuat primind Popă – Popă şi As- Popă, ceea ce mi-a permis să dau reraise preflop şi să iau tot pe flop. Ding, am ajuns la 10.000. Ăsta era doar începutul....

După doar 10 mâini am primit As- Popă în BB şi a fost destul de norocos să aflu că SB (un suedez agresiv) nu dorea să fie împins de nimeni. El a dat raise la 400 şi eu am dat reraise până la 1400. S-a mutat instantaneu all-in (având mai mult decât mine) şi eu am dat call imediat. El a avut As-Juvă, ca tipul dinaintea lui, şi Ding, am ajuns la 20.000.

O rundă a mai trecut si am prins Popă-Damă în BB. De data asta un peşte uriaş dă raise la 300 din poziţie de mijloc şi suedezul agresiv îl face 1.100. Stiu că încerca să-l izoleze pe peşte, dar având 20.000 am decis să dau call. Peştele dă fold şi eu sunt heads-up împotriva unui wild card. Flopul vine Damă-9-7 curcubeu. El bagă 1.800 şi eu call. Turnul vine cu o altă Damă. Acum, eu sunt destul de încrezător că am cea mai bună mână, dar încrederea îţi este contestată atunci când scandinavii agresivi tot pariază. El dă 4.000 şi eu call. Riverul este o Juvă şi el bagă all-in instantaneu, stackul lui încă acoperindu- mă bine. Mai aveam  aproximativ 13.000 rămaşi şi dau call fără ezitare. El arată 8-4 şi DING  - - Sunt la 40.000.

Două noi runde mai trec şi pot să simt cum suedezul se enerveazaă din cauza situaţiei. Un peşte afurisit intră cu 3.500 şi acum are 40.000 în mai puţin de 30 de minute. Aş fi fost supărat şi eu dacă aş fi fost donator. Peştele dă raise la 300 din nou, iar suedezul răspunde. Eu fac 1.300 de la BB cu Popă – Popă. Stack meu este aproximativ 45.000 şi suedezul are încă să mă acopere (da, a avut 100.000 atunci când m-am aşezat la masă şi a fost o zdrobit complet). Peştele iese şi suedezul dă call. Flopul este 7-8-Juvă. Nu este un flop special, cu toate astea eu încă mă mai simt în faţă.

Dupa o analiză scurtă am decis să dau check pe flop, deoarece ştiu, într-un fel, că dacă pariez el ar putea da call doar ca să mă sperie pe turn şi să-mi ia mâna - dar prin call îi cresc drastic raportul de bluff. El vine tare cu 2.500 imediat şi eu call. Pe turn este un 5. Eu dau check şi aşa dă şi el. Cred că de acum şi-a dat seama că eu sunt pur şi simplu îi dau numai check-call. Riverul este un 9, făcând masa să arate înfricoşător cu 5-7-8-9-Juvă. Eu dau check şi el împuşcă 12.500 spre mine. Stau şi mă gândesc doar pentru câteva secunde înainte de a da call şi el arată 4-4. Am luat potul şi stackul mea este acum 60.000.

Am mai câştigat câteva mâini, dar la 65.000 conexiunea la internet se prăbuşeşte brusc şi am avut nevoie de 20 de minute pentru a reveni. Odată înapoi, am decis că, “ai mers de la zero la erou şi ai călătorit până la stele, mai bine, la naiba, ascultă atunci când primeşti un semn de stop” - şi ăsta a fost semnult că e momentul meu de culcare :)

Apropo, visele sunt dulci atunci când ai făcut un profit de 1.800% la investiţia ta, în doar 50 de minute.

Um călduros bun venit pentru toată lumea care citeşte noul meu blog de pe betting.betfair.com. Fără o prea mare introducere, am de gând să trec direct la treabă şi să vă spun un pic despre mine şi despre blogurile mele viitoare.

Ştiu că sunt unii dintre voi care mă ştiu deja destul de bine şi probabil există o mulţime dintre voi care nu mă ştiu şi câţiva cărora nu le pasă ... dar vă spun asta, în termen scurt, veţi şti exact cine şi ce este Peter Jepsen.

Motivul? Ei biiiiiiiiiiine, cred că aş putea câştiga un alt EPT curând şi probabil, o brăţară sau două la WSOP şi aş putea câştiga "American Idol" ... dar apoi, poate că nu.

Cu toate acestea, voi câştiga mâna, când ai doi aşi în mână, la Betfair Poker, voi juca mai bine decât a mai jucat cineva înainte sau chiar uneori (dar numai uneori) voi juca ridicol deprost, astfel încât să te poţi duce să spui tuturor prietenilor tăi despre noul peşte.

Mă veţi găsi la mese 10-20 no limit Hold’em/pot limit Omaha şi tot tacâmul până la cele mai mari mize care sunt .... în functie de starea de spirit (şi de grosimea portofelului), voi juca orice joc, orice adversar şi voi juca oriunde. Când pierd, o voi face cu stil - Voi face toate mişcările greşite în toate momentele greşite şi uneori va fi urât, într-o măsură în care pur si simplu nu o să mai poţi să te uiţi la mine vreodată .... Când câştig, pe de altă parte, nu-mi va păsa de stil. Mă voi lăuda, voi aduce injurii şi mă voi purta stupid - dacă aşa faci şi tu - altfel voi fi "natural", un gentleman cum sunt întotdeauna.

În afară de jucatul celor mai multe dintre cele mai mari eventuri live şi zdrobirea jocurilor online, voi scrie despre viaţa unui jucător de poker profesionist. Din când în când, aş putea scrie despre o mână într-un turneu sau despre o mână mare la un joc cash, dar cel mai adesea, voi scrie despre bucuria de a câştiga, durerea de a pierde, suişuri şi coborâşuri şi efectul lor asupra stării de spirit şi a vieţii ... Voi scrie despre pariuri şi toate personajele amuzante, ca să nu vorbim de ciudaţi şi nebuni. Aş putea scrie despre atunci când aproape am cumpărat o puşcă să-i înpuşc pe muzicienii care au cântat pentru mărunţiş la fereastra mea, în fiecare zi, toată vara, sau despre atunci când m-am îmbătat şi am plătit 5.000€ pentru pachet de golf în valoare de 200 €. Apoi, s-ar putea să păstrez pentru mine tot ceea ce mă face să arăt ca un prost:)

Sper să vă cunosc pe toţi la mese pe Betfair Poker şi pe la turnee mari ...

Pe curând!