Cartea cea mai mare sau cea mai mică dintr-un pachet de cărţi de joc, în funcţie de regulile variantei de poker care este luată în consideraţie. În jocurile unde contează cartea cea mai mare, asul are o valoare mai mare decât popa (King - K), mai puţin în cazul în care este utilizat în chinta A-2-3-4-5, când devine cartea cea mai mică din pachet. În jocurile unde contează cartea cea mai mică, asul are valoarea cea mai mică, sub doi (2).

A simula un indiciu comportamental (tell) pentru a da o impresie falsă despre valoarea cărţilor din mână.

Oricare dintre următoarele mutări, care pot fi efectuate de un jucător la un moment dat: Check, Betsau Raise. "An action game" este un joc în care participanţii intră în foarte multe poturi.

Posibilitatea unui jucător de a cumpăra un număr prestabilit de jetoane suplimentare la terminarea perioadei de re-buy a unui turneu.

Un jucãtor care pluseazã şi replusează foarte des, folosing foarte rar mutarea Call, în încercarea de a "cumpăra" poturi şi de a-i domina pe ceilalţi jucãtori.

Mutarea prin care un jucător intră în pot cu toate jetoanele sale, disponibile la începutul mâinii respective. Când un jucător este "all-in", poate câştiga tot potul doar dacă este cel care a contribuit cu cele mai multe jetoane în pot şi are mâna cea mai mare. Dacă un jucător contribuie la pot cu mai puţine jetoane decât ceilalţi jucători rămaşi în pot, el are şanse de a câştiga potul parţial, direct proporţional cu numărul de jetoane cu care a contribuit în pot, în timp ce pentru ceilalţi jucători rămaşi în pot sunt rezervate poturi secundare separate.

O sumã de bani (de obicei o mică parte din valoarea blindului mare) plasatã în pot de fiecare jucãtor în parte înainte de începerea unei mâini. Sunt folosite de la un anumit nivel, destul de înaintat, în cadrul turneelor, cu scopul de a face poturile iniţiale şi mai atractive şi în acelaşi timp pentru a elimina mai rapid jucătorii cu un număr mic de jetoane, care, mai ales în cazul turneelor on-line, părăsesc turneul înainte de a epuiza complet stiva proprie de jetoane.

Acţiunea de a face o mână câştigătoare cu ajutorul unui turn norocos, dar şi a unui river norocos, atunci când pe flop cărţile nu aveau mari şanse să fie câştigătoare. Trei bucăţi, o chintă, o culoare, un full sau chiar un careu pot fi realizate backdoor.

Se referã la situaţia în care un jucător cu o mână favorită pe flop şi chiar pe turn pierde mâna în faţa unui jucător căruia îi intră o carte norocoasă pe river, poate singura din pachet cu care ar fi putut câştiga.

Este o sumă de bani (de obicei foarte mare) oferită de o sală de poker online în cazul în care un jucător pierde cu o mână extrem de bună în favoarea unui jucător care are o mână şi mai bună (de exemplu dacă cineva cu careu de popi pierde în favoarea cuiva care are careu de aşi). Cel mai mult este premiat jucătorul care pierde mâna, dar sunt premiaţi şi jucătorul care a câştigat mâna şi eventual ceilalţi jucători rămaşi în joc până la showdown.

Suma de bani pe care o aveţi în cont la o sală de poker, disponibilă pentru a  fi jucată.

A paria la diverse jocuri de noroc, angajând sume de bani. În cazul pokerului, înseamnă a pune jetoane în pot ca prim jucător care face acest lucru în cadrul unei anumite runde de pariere. De aceea, Bet mai poate desemna şi prima persoanã care deschide sesiunea de pariuri.

Cel mai mare dintre cele două pariuri iniţiale sau forţate care trebuie plătite înaintea începerii unui joc de tip Hold'em. Este plătit de jucătorul aflat la două poziţii în stânga dealerului, poziţie care este de multe ori identificată cu denumirea de Big Blind. Acest pariu este egal cu limita minimă de pariere; de exemplu, într-un joc de $10-$20, blindul mare va fi de 20 de dolari.

O mână formată dintr-un as şi un popă (A-K).

O carte pe turn sau river, care nu se leagă cu cărţile de pe flop pentru a crea posibilităţi de chintă, culoare, etc., nefiind în avantajul vreunui jucător participant la pot.

Pariuri iniţiale sau forţate plasate în pot de cãtre primi doi jucãtori din stânga butonului de dealer în jocuri de tip Texas Hold'em şi Omaha. Vedeţi şi "Small Blind" şi "Big Blind".

A paria sau plusa destul de mult cu o mânã slabã, în speranţa că mărimea pariului va intimida pe ceilalţi jucători rămaşi în pot şi veţi câştiga mâna fără a arăta cărţile. Făcând bluf sugeraţi că aveţi mâna cea mai mare care se poate forma cu cărţile comune afişate pe masa de joc la un moment dat, iar dacă jucătorii rămaşi în pot nu fac ei mâinile mari posibile, aveţi toate şansele să câştigaţi potul în acest fel. Însă, dacă unul dintre aceşti jucători are o mână mare, poate plăti pentru demascarea blufului, cu consecinţe dezastruoase pentru dvs.

(la figurat) Cele cinci cãrţi comune din jocul Texas Hold'em sau cele patru cãrţi expuse ale fiecărui jucãtor din Seven Card Stud.

O altă denumire pentru ful (Full house), adică o combinaţie de cinci cãrţi, alcãtuitã din 3 cãrţi de aceeaşi valoare şi alte două cărţi de valoare egală (de ex. A-A-A-4-4).

Pariu iniţial care trebuie făcut în Stud la începutul primei runde de pariuri. În Stud, jucãtorul cu cartea cea mai micã este obligat sã plătească acest pariu. În Razz, jucãtorul cu cea mai mare carte este forţat sã plătească acest pariu.

O chintă până la as (10-J-Q-K-A).

O pereche de aşi (A-A).

A da la o parte cartea de deasupra pachetului de cărţi înainte de a pune în joc următoarele cărţi.

O mânã fãrã valoare, care nu s-a mai îmbunãtăţit după cum şi-ar fi dorit jucătorul.

Un disc de mici dimensiuni, cunoscut şi sub numele de butonul dealerului (dealer button),  şi care este mutat de la un jucător la altul, în sensul acelor de ceasornic, pentru a indica în mod fictiv care este jucãtorul ce va împărţi cărţile (adică cel care va juca rolul de dealer).

Suma minimã pe care trebuie să o deţină un jucãtor pentru a se putea aşeza la o masa de joc pe bani. În cazul turneelor de poker, reprezintă suma care trebuie plătită de jucător pentru a putea participa la turneu.

Termen care desemnează decizia unui jucător de a plăti pariul sau plusarea unui jucător care a acţionat mai înainte. Se materializează printr-o contribuţie la pot egală cu suma de bani sau numărul de jetoane cerute de acesta.

Un jucător pasiv, care joacă în multe mâini fără stricteţe şi fără să pluseze de prea multe ori, dar care plăteşte pariurile celorlalţi jucători în prea multe situaţiii, mult mai multe decît ar trebui.

Atingerea valorii maxime a unui pariu într-o rundã de pariuri, în cazul jocurilor cu limită de pariere. Se ajunge la ea, de regulã, la a treia sau la a patra plusare, după care jucătorii nu mai au voie să pluseze, având doar posibilitatea de a face call dacă vor să rămână în joc.

O încăpere sau un spaţiu dintr-un cazino, destinat jocului de poker. Mai nou, termenul este utilizat pentru a desemna un furnizor de poker online.

Cea de-a patra şi ultima carte disponibilă de o anumită valoare sau rang. De exemplu, dacă într-un joc au fost împărţite deja cărţile 9 de treflă, 9 de inimă roşie şi 9 de caro, cartea 9 de pică este "case 9", dacă apare şi ea în joc.

Ultimele jetoane sau fise de care dispune un jucãtor.

Cãrţile care sunt împãrţite cu faţa în jos în dreptul unui jucător şi nu pot fi vãzute decât de acesta.

Potul central. Fiecare jucător îşi plasează pariurile în dreptul său în cadrul fiecărei runde de pariere, după care dealerul le strânge în mijlocul mesei, în potul central, înainte de a împărţi alte cărţi. Dealerul are în acelaşi timp obligaţia de a împărţi pariurile jucătorilor într-un pot principal şi unul sau mai multe poturi secundare, în funcţie de contribuţia fiecărui jucător la pot, dar acestea sunt plasate tot în regiunea centrală a mesei.

Se referã la situaţia în care un jucãtor îşi schimbã stilul de joc (de exemplu, în timpul aceluiaşi turneu).

O modalitate oferită de sălile de poker online jucătorilor, ce le permite să comunice unii cu alţii prin intermediul unor mesaje de tip text ce pot fi introduse de la tastatură.

Termenul se referă la o succesiune de mutări efectuate de un jucător în cadrul aceleiaşi runde de pariere: mai întâi Check şi apoi Raise (plusare). Este o importantă armă strategică, prin care sunt atraşi în capcană adversarii, simulând o mână nereuşită atunci când avem o mână foarte bună, iar dacă aceştia răspund cu o plusare, sunt deposedaţi de mai mulţi bani sau mai multe jetoane decât dacă s-ar fi plusat iniţial în loc de Check.

Termen care desemenează decizia unui jucător de a nu paria dacă niciun jucător dinaintea lui nu a pariat până la el, lăsând posibilitatea de pariere jucătorilor care urmează. Prin această decizie jucătorul rămâne în joc, fără însă să plătească nimic. Un jucãtor nu poate  face Check o datã ce un alt jucãtor a pariat înaintea lui.

Jeton sau fisă. Este o piesă rotundă, similară unei monede, care se foloseşte la masa de joc în loc de bani.

A returna blindurile jucãtorilor care au contribuit cu ele la pot, trecând la urmãtoarea mânã dacã nici un alt jucãtor nu a plătit pentru a rămâne în joc. Mai înseamnă şi împărţirea potului.

Una din culorile cărţilor de joc: trefle.

A plăti mai mult decât un pariu dintr-o singură acţiune. De exemplu, sã presupunem cã primul jucãtor care acţioneazã dupã Big Blind pluseazã. Jucãtorii care urmeazã după acesta vor trebui sã plătească nu numai big blindul ci şi plusarea făcută de primul jucător, adică douã pariuri în acelaşi timp (cold). Această situaţie este diferită faţă de situaţia în care un jucător plăteşte mai întâi un pariu, după care mai plăteşte unul datorită unei plusări care a intervenit după prima plată.

Cererea de a schimba jetoane de o culoare (de o anumită valoare) cu jetoane de altă culoare (de altă valaore).

O mână care mai are nevoie de o carte pentru a deveni o mână câştigătoare (momentan fiind de tip draw).

Cãrţile care sunt expuse cu faţa în sus pe masa de joc de cãtre dealer şi care aparţin tuturor jucătorilor care se mai află în joc în mâna respectivã.

Două cãrţi consecutive, primite la începutul mâinii de un jucător, de genul 8-9 sau Q-K. 9 s

Un jucãtor care tinde să nu pariaze decât atunci când are mâini bune. Denumirea acestui stil de joc.

Deprecierea valorii mâinii unui jucător ca urmare a apariţiei pe masă a unor cărţi de acelaşi rang cu cele pe care le are în mână jucătorul. De exemplu, un jucător are în mână 7-8 şi flopul vine 9-10-J, constituind o chintă foarte bună. Dacă turnul este un 8, mâna este depreciată, devenind chiar periculoasă, pentru că unui alt jucător îi este suficientă o damă (Q) pentru a face o chintă superioară.

Doi popi (K-K) primiţi de un jucător la începutul mâinii, într-un joc de tip Hold'em.

A bate o mână mai bună sau chiar foarte bună la început. Cracked Aces - a sparge (bate) o pereche de aşi.

1. Bani sau jetoane strânse în potul central şi care nu mai pot fi consideraţi a face parte din pariul unui anumit jucător.
2. Jucãtor neexperimentat, care are şanse foarte puţine de câştig.

Terminologie prin care un jucător solicită să i se împartă şi lui cărţi după ce a absentat temporar de la masa de joc.

Terminologie prin care un jucător atenţionează dealerul să nu-i mai împartă şi lui cărţi, întrucât va absenta temporar de la masa de joc pentru cel puţin o mână.

Toate operaţiunile necesar a fi efectuate în cadrul unei mâini, pornind de la amestecarea cărţilor şi împărţirea lor şi până la momentul în care potul este atribuit câştigătorului sau câştigătorilor.

În jocurile live, dealerul este o persoană care amestecã şi împarte cãrţile, care strânge pariurile la sfârşitul fiecărei runde de pariere, care distribuie poturile celor ce le-au câştigat, şi care, în general, supravegheazã jocul. În cazul pokerului online, rolul dealerului este îndeplinit automat din software. Pentru a se şti cine plăteşte blindurile, este necesară întotdeauna marcarea jucătorului care are rol de dealer la fiecare mână. Acest lucru se realizează cu ajutorul butonului de dealer, care este deplasat de la un jucător la altul, în sensul acelor de ceasornic, odată cu terminarea fiecărei mâini.

Pachet de cărţi de joc, cel mai adesea constând în 52 de cărţi, la care se poate adăuga uneori o carte de tip jocker.

O pereche de doiari (2-2).

Una dintre culorile cărţilor de joc: carourile.

A arunca o carte de joc din mână pentru a o înlocui cu alta în cadrul jocurilor cu trageri (draw).

Un instrument de protecţie a jucătorilor în cazul în care îşi pierd legătura la Internet în timp ce sunt implicaţi într-un pot.

Termen prescurtat pentru underdog, jucătorul care deţine o mână cu şanse matematice mici de câştig.

O chintă de la cinci la nouă (5-6-7-8-9).

Mâini care pot fi jucate, dar în general pierd contra unor mâini similare, neluând în considerare chintele şi culorile. De exemplu A-2 este o mână dominată, pentru că, în lupta cu alte mâini care conţin de asemenea un as, nu pot decât să piardă sau să împartă potul, neavând posibilităţi de îmbunătătţire.

Cărţi de primă mână, care nu numai că sunt bune sau tari, dar au şi numeroase posibilităţi de îmbunătăţire.

(jargon) Un jucător slab, care face mutări proaste.

O mână cu două posibilităţi interioare de a face chintă. De exemplu: 3-5-6-7-9. Cu un 4 sau cu un 8 se realizează fie una din chintele posibile, fie cealaltă.

Un bluf care implică o pariere iniţială, o plusare din partea unui adversar şi apoi o replusare.

O mână formată dintr-un decar şi un doiar (10-2). Doyle Brunson a câştigat douã turnee World Series of Poker cu aceastã mânã.

Încercarea unui jucător de a completa o mână bună, dar care chiar dacă s-ar completa nu ar câştiga potul, având în vedere că adversarii au cel puţin o mână şi mai mare (de obicei chiar cea mai mare mână posibilă).

Atunci când un jucãtor are o mână care încă nu are nicio valoare, dar care poate deveni câştigătoare dacă anumite cărţi apar pe masă. De exemplu, un jucător care are deja completate patru cărţi de aceeaşi culoare şi mai aşteaptă pe turn sau pe river o a cincea carte de aceiaşi culoare. De asemenea, mai înseamnă şi tragerea sau schimbarea cărţilor în variantele de poker care presupun aşa ceva.

Se referã la jucãtorul care are iniţiativa în pariere.

Poziţie de acţiune de început. Se referă la situaţia în care un jucător ocupă o astfel de poziţie încât trebuie să acţioneze înaintea celor mai mulţi dintre jucătorii de la masă, Sunt considerate în această situaţie cele două poziţii de la stânga Blindului mare.

A avea o poziţie avantajoasă.

Ultimul pariu dintr-o rundã de pariuri.

Taxă de participare, care se plăteşte pentru înscrierea într-un turneu (mai puţin în cazul turneelor gratuite, de tip freeroll). De exemplu, în cazul unui turneu cu taxa de participare de $1000 + $100  (deci un total de 1100 de dolari), 1000 de dolari sunt contribuţia la suma totală a premiilor, iar 100 de dolari revin organizatorilor turneului.

Reprezintă partea din pot pe care are "dreptul" să o câştige un jucător. Dacă potul conţine 48 de dolari şi şansele unui jucător de a câştiga potul sunt de 50%, atunci se spune ca partea lui de pot este de 24 de dolari. Termenul este oarecum impropriu, având în vedere că un jucător poate fie să câştige tot potul, 48 de dolari, fie să piardă tot potul (mai puţin în caz de paritate a mâinilor cu un alt jucător, caz în care efectiv se împarte potul la jumătate). Noţiunea este folosită mai ales pentru a avea o idee asupra sumei ce ar putea fi câştigată pe termen lung.

1. Termen care se referă la suma de bani pe care se aşteaptă să o câştige un jucător dacă intră în pot cu o anumită mână. De exemplu, să presupunem că un jucător contribuie cu 10 dolari într-un pot care ajunge astfel la 50 de dolari, cu o mână care are 25% şanse să se concretizeze într-o mână cîştigătoare. Asta înseamnă că de trei ori din patru jocuri mâna nu se va concretiza şi cei 10 dolari se vor pierde (adică în total 30 de dolari). În al patrulea joc însă mâna va intra şi jucătorul va câştiga potul de 50 de dolari. Asta înseamnă că după patru mâini, jucătorul rămâne cu 50-30=20 de dolari, sau cu 5 dolari pentru fiecare mână, în medie. Se spune că pariul de 10 dolari are în acest caz o expectaţie pozitivă de 5 dolari.
2. Suma de bani pe care un jucător se aşteaptă să o câştige la o masă de joc într-o anumită perioadă de timp. De exemplu, dacă aţi câştigat 330 de dolari în 100 de ore de joc, expectaţia dvs. este de 3,3 dolari pe oră.

Blind suplimentar, care trebuie plătit de un jucător care tocmai a intrat la o masă de joc şi nu doreşte să aştepte până când blindurile vor ajunge până la el pentru a intra efectiv în joc (lucru nerecomandat, întrucât este indicată studierea jocului adversarilor cel puţin câteva mâini înainte de a băga bani în joc; în plus, denotă nerăbdare, ceea ce este în contradicţie cu răbdarea pe care trebuie să o manifeste un bun jucător de poker).

Un pot la care au contribuit, înainte de flop, toţi jucătorii sau aproape toţi, pentru a vedea flopul.

A juca o mână într-un stil agresiv, pariind şi plusând cât de mult este posibil. De exemplu, dacă un jucător face trei bucăţi pe flop, având o pereche în mână, dar există posibilităţi de culoare pe masă, atunci el trebuie să joace în acest stil pentru a descuraja pe cei care urmăresc culoarea şi care i-ar putea fura potul, dacă o realizează pe turn sau pe river.

A cincea stradă. În jocurile de tip Hold'em, este denumirea dată celei de a cincea cărţi expuse pe masa de joc (a cincea carte comună sau riverul). În jocurile de tip Stud, este a cincea carte împărţită cu faţa în sus fiecărui jucător, după care urmează a treia rundă de pariuri.

A trage o carte prin care se alcătuieşte un ful.

A trage o carte prin care se alcătuieşte complet o mână de cinci cărţi, de gen chintă, culoare, ful sau chintă de culoare.

Un jucãtor de poker care pierde bani la masa de joc. Un vechi proverb spune: Dacă nu poţi detecta care este jucătorul de tip "fish" la o masă de joc, înseamnă că tu eşti acela!

(jargon) Valeţi (J-J).

O variantă de poker în care fiecare jucător primeşte cinci cărţi cu faţa în jos. Jucătorii au dreptul să tragă o dată cărţi pentru a le înlocui pe cele primite iniţial şi apoi cea mai mare mână câştigă potul.

O variantă de Stud în care fiecare jucător primeşte cinci cărţi, una cu faţa în jos şi patru cu faţa în sus. Jucătorii au posibilitatea să parieze după ce primesc 2, 3, 4 şi toate cele 5 cărţi.

Orice structură de pariere a unui joc de poker în care suma care se poate paria este fixată în prealabil pentru fiecare rundă de pariere.

Un angajat al sălii de poker, care istabileşte regulile de joc şi ia decizii de arbitraj cînd este cazul.

A prinde pe flop o a treia carte de acelaşi rang cu perechea deţinută în mână (trei bucăţi).

În variantele Hold'em şi Omaha, primele trei cãrţi comune, care sunt expuse cu faţa în sus, în acelaşi timp, pe mijlocul mesei de joc, urmate de a doua rundă de pariere.

Cînd un jucător are deja patru cărţi de aceeaşi culoare şi o aşteaptă şi pe a cincea pentru a realiza o culoare.

Culoare. Oricare combinaţie de cinci cãrţi de aceeaşi culoare.

A arunca cărţile din mînă (a renunţa la ele şi la orice pretenţie asupra potului) atunci când ne vine rândul la acţiune.

O mânã care este alcătuită dintr-un număr greşit de cărţi.

O mânã care nu mai poate fi jucată, dintr-un motiv sau altul (de exemplu, dacă dealerul o declară astfel). Un jucător cu o astfel de mână nu mai poate avea pretenţii asupra niciunei părţi din pot.

Careu. Patru cărţi de acelaşi rang.

A patra stradă. În jocurile de tip Hold'em, este denumirea dată celei de a patra cărţi expuse pe masa de joc (a patra carte comună sau turnul). În jocurile de tip Stud, este a patra carte împărţită cu faţa în sus fiecărui jucător, după care urmează a doua rundă de pariuri.

Carte gratuită. Atunci când un jucãtor vede o carte pe turn sau pe river fãrã sã plătească nimic. Se poate întâmpla datorită pariurilor făcute înainte de flop şi pe flop, poziţiei avantajoase sau reputaţiei pe care o are jucătorul respectiv la masa de joc.

O şansă de a câştiga ceva fără niciun risc sau fără a plăti ceva.

O masă de joc pe bani sau un turneu care continuă până când un număr mic de jucători (de obicei unul singur) câştigă toţi banii sau toate jetoanele.

(jargon) Ful.

Un jucător care pariază pe bani în situaţii în care şansele de câştig îi sunt nefavorabile.

A face pariuri pe bani în situaţii nefavorabile în privinţa investiţiei făcute sau a şanselor de câştig.

Atunci când unui jucãtor îi lipseşte o singură carte din interiorul unei chinte pentru a o realiza (chintă spartă). De exemplu, cu 8-9 în mână şi un flop 5-7-K, mai lipseşte doar şasele (6) pentru a face chinta.

Atunci când se realizează o chintă cu o carte din interiorul acesteia. De exemplu, cu 8-9 în mână şi un flop 5-7-K, dacă riverul este 6, se realizează o astfel de chintă.

Cele mai bune cinci cărţi ale unui jucător. Se poate referi şi la întreaga desfăşurare a unui joc sau runde de poker, de la momentul plasării blindurilor iniţiale şi până la atribuirea potului către cîştigător.

Două persoane care joacă poker.

Un pot pentru care se confruntă doar doi jucători. A juca unul la unul în finalul unui turneu.

Una din culorile cărţilor de joc: inimi roşii.

O carte de joc care îmbunătăţeşte mâna unui jucător.

Cea mai bună mâna într-o rundã de poker.

Un joc în care mizele sunt de valoare ridicată.

Un jucător care joacă pe mize mari.

Pentru a decide care este primul jucător dealer, la începutul turneelor de tip flop, se împarte câte o carte fiecărui jucător şi cel care primeşte cartea cea mai mare devine dealerul teoretic. În cazul unor cărţi de acelaşi rang, se ia în considerare ordinea culorilor, cea mai tare fiind pica, urmată de inimă roşie, caro şi treflă).

Jocuri în care potul se împarte între jucătorul sau jucătorii cu mâna cea mai mare şi jucătorul sau jucătorii cu mâna cea mai mică.

A intra la o masă de joc, a cîştiga mult într-o scurtă perioadă de timp şi apoi a părăsi masa (în câştig).

A intra pe flop cărţile potrivite pentru a îmbunătăţi mâna unui jucător.

Variantă de poker cu numele complet de Texas Hold'em, în care jucătorii primesc câte două cărţi cu faţa în jos şi cinci cărţi comune (cu faţa în sus). Citiţi regulile complete pe OnlinePoker.ro.

Cãrţile care sunt împãrţite cu faţa în jos în dreptul unui jucător şi nu pot fi vãzute decât de acesta.

(jargon) Valet (J).

Reguli, în special referitoare la pariere, cu care toţi jucătorii au căzut de acord.

Cazinoul sau sala de poker care găzduieşte jocul de poker.

O carte de joc care nu îmbunătăţeşte valoarea unei mâini.

Tipul de jucător de poker pe care ceilalţi îl percep la un moment dat în legătură cu un anumit jucător de la aceeaşi masă.

Şansele de câştig implicate de pariurile ce vor fi făcute până la sfîrşitul mâinii, bazate nu numai pe cât s-a pariat până la un moment dat (şansele de pot - pot odds), dar şi pe cât se va paria până la sfîrşitul mâinii. În mod normal, pentru a şti dacă se merită să rămâi în joc la un moment dat, se calculează şansele de pot ca raport între cât de mare devine potul  şi cât trebuie plătit pentru a rămâne în pot la acel moment, după care se compară aceste şanse cu şansele matematice ale mâinii care ar putea fi realizată până la finalul mâinii. Şansele matematice trebuie să fie mai bune decât şansele de pot. Dacă luăm însă în considerare faptul că până la sfârşitul mâinii mai sunt şi alte runde de pariere, putem lua în calcul un pot mai mare decît cel curent şi putem calcula astfel şansele implicate de aecastă mărire a potului (care însă nu este sigură, pentru că nu s-a ralizat încă). Evident că şansele implicate vor fi mai bune decât şansele de pot şi ar putea semnifica că este avantajos să râmânem în pot cu o mână cu şanse matematice mai mici.

A trage cărţi care îmbunătăţesc sau cresc valoarea unei mâini.

Numărul sau litera tipărită pe colţurile unei cărţi de joc.

Un adversar care pariază sau plusează neştiind că un jucător disimulează o mână foarte puternică făcând doar call.

Combinaţie de patru cãrţi de joc care necesitã o a cincea carte, de rang între cea mai mică şi cea mai mare carte din cele patru, pentru a forma o chintã. Dacă această carte vine se spune că jucătorul a realizat o chintă înăuntru (inside straight)

Un fond de premiere care poate fi acordat unui jucător care îndeplineşte un set de condiţii dinainte stabilite. De exemplu, unele cazinouri vor oferii premiul numit Bad Beat Jackpot jucătorului care face un careu sau o mână şi mai bună, dar totuşi pierde mâna respectivă.

O formă de poker în care un jucător trebuie să aibă cel puţin o pereche de valeţi (J-J) pentru a deschide runda de pariuri. Dacă un jucător încalcă regula, deschide pariurile şi câştigă în final mâna, poate fi decalificat şi i se ia potul.

Un pot pentru care s-a plusat la maximum în toate rundele de pariere.

Pokerul jucat cu un pachet de cărţi care conţine şi un joker, adică în total 53 de cărţi de joc.

Jokerul este o carte a cărei valoare poate fi stabilită la alegere de jucătorul care o primeşte în funcţie de situaţia de joc. În pokerul în care cea mai mare mână este câştigătoare (Hi), jokerul poate fi folosit ca un as, sau ca o carte necesară pentru a forma o chintă sau o culoare. În pokerul în care cea mai mică mână este câştigătoare (Lo), jokerul este considerat cea mai mică dintre cărţi. Jokerul este a 53-a carte de joc dintr-un pachet de cărţi.

Un jucător gninionist.

O carte de joc cu care un jucător fie că îi mai rămâne o singură carte pentru a realiza o mână foarte puternică (face deci un draw), fie că realizează o mână puternică.

Într-o sesiune de joc sau un turneu, mîna care se dovedeşte a fi punctul de cotitură pentru un jucător, de la care a avut fie o traiectorie ascendentă, fie una descendentă.

Un spectator care comentează.

Cea mai mare carte secundară, nepereche, din mâna unui jucător. Se foloseşte pentru departajare în cazurile în care doi sau mai mulţi jucători au realizat aceeaşi mână. De exemplu, dacă un jucător are A-K, iar celălalt A-10, şi pe masă vine un as şi alte cărţi care nu contează, ambii jucători au făcut o pereche de aşi şi sunt la egalitate. Unul dintre jucători are însă kickerul mai mare, K faţă de 10, şi câştigă potul.

Un dublu ciocănit cu pumnul în masa de joc ţine loc de Check.

Două dame (Q-Q).

Poziţie de acţiune de sfîrşit a unui jucător, în cadrul unei runde de pariere, care îi permite să acţioneze după ce majoritatea jucătorilor de la masa de joc au acţionat deja. Sunt considerate în această situaţie cele două locuri din dreapta butonului de dealer.

O mână puternică, reală, care nu este un bluf.

Un joc de poker care are intervalele minime şi maxime de pariere fixate, precum şi un număr prestabilit de plusări posibile.

Pariul sau plusarea maximă care este permisă într-o rundă de pariuri.

Acţiunea de a intra într-un pot doar printr-un call şi nu printr-o plusare. Jucătorul doar plăteşte blindul mare pentru a rămâne în joc înainte de flop.

O carte de joc din categoria valetului (J), damei (Q) sau popei (K). Li se spune aşa pentru că atunci cînd sunt împărţite cu faţa în jos şi se întoarce un colţ pentru a le vedea valoarea, se poate observa linia care face parte din conturul ilustraţiei de tip valet, damă sau popă.

O mână care încă mai poate câştiga potul.

O mână care nu poate pierde.

O sesiune de joc cu mulţi jucători care intră în majoritatea mâinilor.

Un jucãtor care joacã foarte multe mâini.

Un joc în care sumele pariate sunt mici.

Este o variantă de poker cu trageri (draw) în care mâna cea mai mică câştigă potul.

Cea mai mică dintre cărţile împărţite cu faţa în sus într-un joc de tip Stud cu şapte cărţi, desemnând jucătorul care este obligat să parieze primul.

Iluzia de a câştiga sau de a pierde în afara şanselor statistice reale.

A intra o carte şi a surclasa cu ea o mână bună.

La care are dreptul oricare jucător rămas în pot. Orice alte pariuri sunt plasate într-unul sau mai multe poturi secundare, pentru care se confruntă doar o parte din jucătorii rămaşi în joc. Această situaţie poate apărea doar dacă unul sau mai mulţi jucători mută all-in şi există jucători rămaşi în pot care au mai multe jetoane decît aceştia.

Un jucãtor agresiv care intră în multe mâini, pariind şi plusând. Maniacii adevăraţi nu sunt jucãtori buni. Este însă bine sã fim atenţi la jucãtorii, foarte periculoşi, care se comportã ocazional ca nişte maniaci pentru a-şi induce în eroare adversarii.

Numele dat unei dame şi unui valet primite în mână (J-Q). Pot fi de aceeaşi culoare sau nu.

A plăti (a face call).

În jocurile de tip flop, perechea pe care o realizează un jucător cu o carte din mână şi o carte care este la mijloc ca rang în flop. De exemplu, un jucător cu A-J în mână şi un flop K-J-8, are o pereche de valeţi J-J, care reprezintă o pereche mijlocie.

Poziţie de acţiune a unui jucător în cadrul unei runde de pariuri, între poziţiile de început (early position) şi poziţiile de sfîrşit (late position), deci pe unul din locurile al cincelea, al şaselea şi al şaptelea, numărate de la butonul dealerului.

Suma minimă cu care se poate participa la o masă de joc.

Declararea incorectă a rangului unei mâini de către un jucător.

O greşeală în împărţirea cărţilor, care duce la reamestecarea cărţilor şi la trecerea la o mână nouă.

A nu veni ultima carte de joc necesară pentru a realiza o mâna câştigătoare, care rămâne astfel doar o mână de tip draw.

O mână foarte puternică. În cazul unui turneu, un jucător care începe să acumuleze jetoane după ce stiva lui ajunsese la dmensiuni reduse este considerat un monstru.

A arunca cãrţile necâştigătoare din mână cu faţa în jos, în faza de showdown, pentru ca nici un alt jucãtor sã nu le poatã vedea.

Pot la care participã mai mult de doi jucãtori.

A paria sau a plusa în speranţa eliminării jucãtorilor ale cãror mâini sunt iniţial mai slabe decât ale dumneavoastrã, dar care au şanse de îmbunãtaţire şi de câştigare a potului dacã rãmân în joc.

Un joc în care jucătorii pot paria oricât de mult vor în oricare dintre rundele de pariere (cu condiţia să aibă disponibil în stiva lor suma sau numărul de jetoane respective).

A juca în stil conservator pentru că unul dintre jucători este în curs de a pierde şi mai are doar câteva jetoane rămase.

O mână care mai are nevoie doar de o carte pentru a realiza cea mai bună culoare posibilă.

Cea mai bună culoare posibilă în cadrul unei anumite mâini (de obicei cea care conţine asul din culoarea respectivă).

Reprezintã cea mai bunã mânã cu putinţã, la un anumit moment al unui joc, luând în considerare cărţile comune prezente pe masă. O astfel de mână nu poate fi bătută. De exemplu, în Hold'em, un jucãtor cu 8-9 ar detine "the nuts" daca pe flop ar veni 6-7-10. În acest moment, chinta până la 10 este cea mai bunã mânã posibilă. Totuşi, dacã turnul ar fi un valet (J) şi riverul o damă (Q), un jucãtor cu A-K ar avea "the nuts", respectiv o chintã până la as (10-J-Q-K-A).

Raportul dintre probabilitatea de a realiza o anumită mână şi probabiilitatea de a nu realiza acea mână.

Cãrţi de culori diferite.

O variantă de poker în care fiecare jucător primeşte patru cărţi cu faţa în jos (în mână) şi sunt afişate pe masă cinci cărţi comune. Pentru a realiza cea mai bună mână, un jucător trebuie să folosească două cărţi din mână şi trei cărţi comune de pe masă.

Poziţie care dă privilegiul de a fi ultimul jucător care acţionează într-o rundă de pariere. Poziţia dealerului.

A juca mai prost (de obicei mai agresiv) decât în mod normal deoarece jucătorul trece printr-o stare de supărare (de exemplu, ca urmare a unui bad beat sau a unei situaţii în care a pierdut un pot semnificativ).

Se referă la o chintă care mai are de completat doar un capăt pentru a fi realizată ( de exemplu un valet (J), damă (Q), popă(K) sau as (A).

O mână de început în Hold'em în care diferenţa de rang dintre cele două cărţi este de doi. De exemplu 10-Q, 7-9.

O carte care este afişată cu faţa în sus.

Un joc la care poate participa oricine.

O pereche care a fost împărţită cu faţa în sus.

Variantele de poker la care o parte dintre cărţi sunt împărţite cu faţa în sus.

Un loc liber pentru un alt jucător la o masă de joc.

Patru cărţi de joc consecutive pentru care mai este nevoie de o singură carte, la oricare dintre cele două capete, pentru a realiza chinta, gen 7-8-9-10. Posibilitate de chintã la două capete.

Categorie de jocuri caracterizată prin expunerea unora dintre cărţile din mâna jucătorilor.

A deschide runda de pariuri cu un prim pariu.

Un buton (disc) utilizat pentru a indica pe cel care a deschis un anumit pot într-un joc de poker cu trageri.

Jucătorul care deschide prin punerea primului pariu voluntar.

Un buton (disc) plasat în dreptul unui jucător care doreşte să nu participe la una sau mai multe mâini, fără însă a părăsi definitiv masa de joc.

Despre un pariu sau o plusare făcută de un jucător care deţine o mână slabă, dar care doreşte să îi forţeze pe ceilalţi jucători să se arunce pentru a câştiga el potul.

Când cineva îşi învinge adversarul prin tragerea unei mâini mai bune.

A învinge un jucător care iniţial avea o mână mai bună.

Numãrul de cãrţi rămase în pachet, care ar putea îmbunătăţi mâna unui jucător, transformând-o în câştigătoare a potului. De exemplu, dacă un jucător are două cărţi de aceeaşi culoare în mână, iar pe flop îi mai vin două cărţi de aceeaşi culoare, atunci el are un draw la culoare şi îi sunt favorabile celelalte 9 cărţi de aeceaşi culoare rămase în pachet (deci maximul de outs este 9 şi se obţine dacă niciuna dintre cărţile de aceeaşi cukoare nu a fost deja împărţită în mână vreunui alt jucător).

A plăti (call) un pariu dupã ce unul sau mai mulţi jucãtori dinainte au plătit (call) şi ei.

O carte mai mare decât toate cãrţile comune de pe masa de joc. De exemplu, dacă un jucător are în mână Q-10, iar flopul a venit J-5-2, jucătorul are o damă ca şi overcard (Q mai mare ca J).

O pereche deţinută de un jucător în mână, de rang mai mai mare decât oricare din cãrţile comune de pe masă. De exemplu, dacă un jucător are K-K în mână, iar flopul este Q-5-3, jucătorul are o astfel de overpair.

Oricare dintre cărţile de rang popă (K), damă (Q) sau valet (J), pentru că au portrete "pictate" pe ele.

Două cărţi de acelaşi rang (de exemplu J-J, 4-4, etc.).

Mutare anunţată verbal de jucător prin care îşi aruncă propriile cărţi (mutare fold).

Un jucãtor care mai mult face check sau plăteşte pariuri anterior făcute de alţi jucători (call) şi mai puţin pariază primul sau plusează.

A nu mai trage nicio carte (deşi mai sunt runde de trageri) într-un joc de poker cu trageri.

A plăti (call) un pariu în cadrul unei ultime runde de pariere, cu o mână care nu se ştie dacă este sau nu câştigătoare.

Un jucãtor care se aruncă foarte rar şi de aceea, de cele mai multe ori, plăteşte (call) contra unor mâini mai bune, rezultatul fiind că merge în pierdere.

A se plăti (call) pariul unui jucător care a pariat sau a plusat în încercarea de a realiza un bluf.

Un jucător cu care se joacă fără dificultăţi.

O variantă de Hold'em care implică trei cărţi proprii (în mână) şi o tragere.

Simbolurile negre sau roşii de pe faţa cărţilor de joc (de exemplu, cele 9 trefle de pe un nouă de treflă).

A paria agresiv în cadrul unei mâini.

În faza de afişare a cărţilor (showdown), a unui joc de tip Hold'em, a alcătui o mână exclusiv din cele cinci cărţi de joc de pe masă, întrucât cărţile din mână nu ajută la îmbunătăţirea acestei mâini. De exemplu, dacă un jucător are în mînă 8-8, iar pe masa apar 9-9-J-J-A, cărţile din mână nu îi mai sunt de niciun folos. Dacă rămâne în pot până la sfârşit, el poate cel mult să împartă potul cu ceilalţi jucători rămaşi în pot, cu condiţia ca toţi să fie în aceeaşi situaţie, de a juca masa. Dacă unul dintre ei are, de exemplu, un 9, un J sau un A, va câştiga cu uşurinţă potul. A juca masa este şi o importantă tehnică de câştigat poturi prin bluf. În momentul în care pe masă apar cărţi care sugerează doar că unul dintre jucători ar putea face o mână foarte bună (gen chintă, culoare, careu), dar mai este nevoie de o carte în mână, se poate plusa mai mult ca de obicei, mai ales dacă percepţia proprie la masa de joc este a unui jucător puternic. Dacă niciun alt jucător nu are cartea lipsă (chestiune care poate fi citită din comportamentul de pariere anterior), atunci cu siguranţă potul este cîştigat, riscul de a plăti fără a avea nimic în mână şi de a pierde fiind în acest caz foarte mare.

Cele două cărţil proprii sau din mână ale unui jucător în variantele de Hold'em (de exemplu, A-K).

O pereche de aşi în mână (A-A).

Valoarea unei cărţi de joc.

O faţă care nu exprimă nicio emoţie şi rămîne neschimbată.

O serie de săli de poker aflate în proprietatea aceluiaşi grup de companii.

Sală de poker, reală, într-un cazino, sau virtuală, pe Internet.

Reguli de poker (relativ flexibile).

Un joc de administrare a banilor care utilizează cărţile de joc pentru a-i câştiga prin manipularea şi inducerea în eroare a adversarilor.

Noţiune foarte importantă în jocul de poker, desemnând poziţia ocupată de un jucător relativ la dealer (jucătorul însemnat cu butonul de dealer). Poziţia stabileşte cînd vine rândul jucătorului la acţiune, fiind cu atât mai puternică, cu cît este mai îndepărtată (în sensul acelor de ceasornic) faţă de jucătorul care plăteşte blindul mic. Poziţia cea mai tare este cea de dealer.

A pune bani sau jetoane în pot, ca blind sau ca pariu.

Un joc de poker în care se poate paria sau plusa o sumă de bani sau un număr de jetoane cel mult egal cu valoarea potului la momentul în care se produce acţiunea.

Raportul dintre suma de bani sau jetoane din pot şi suma de bani pe care trebuie sã o investească un jucător pentru a rămâne în pot. De exemplu, dacã în pot sunt deja 60 de dolari, iar un alt jucãtor face un pariu de 6 dolari, este nevoie de 6 dolari pentru a rîmâne în potul de 66 de dolari, adică şansele de pot sunt de 11:1. Dacă jucătorul are în mână cărţi cu care realizează sau poate realiza o mână cu şanse de câştig de cel puţin 1:12 (o dată din douăsprezece ori), devine rentabil de platit.

Banii sau jetoanele din centrul mesei de joc, pe care jucătorii se străduiesc să-i câştige în timpul unei mâini.

Tot ceea ce aparţine situaţiei dinainte de afişarea flopului (de exemplu, pariuri preflop).

Cele mai bune mâini de început. De exemplu, în Hold'em, pot fi considerate mâini de categoria premium, în ordine descrescătoare, A-A, K-K, Q-Q, A-K, J-J, 10-10, 9-9, 8-8, 7-7, 6-6.

Un alt termen pentru şansele de pot (pot odds) în cazul unei mâini de tip draw.

1. A ţine mâinile pe cărţile proprii sau a pune un jeton peste ele pentru a preveni fie descalificarea lor prin atingere cu eventualele cărţi aruncate de ceilalţi, fie strîngerea lor accidentală de către dealer.
2. A investi în continuare într-un pot pentru a evita irosirea banilor sau jetoanelor cu care s-a contribuit anterior (de exemplu, pentru a proteja blindul deja investit în pot).

Acţiunea dealerului prin care acesta împinge potul către jucătorul care a reuşit să-l cîştige, la sfîrşitul unei mâini.

A-ţi presa adversarii de la masa de joc pariind agresiv.

Patru cărţi de acelaşi fel (abreviat Quads).

Patru cărţi de acelaşi fel. Careu (de exemplu J-J-J-J).

Cerinţa necesară pentru ca o mână mică (Low) să fie validă într-un joc de tip Hi-Lo. De exemplu, ca toate cărţile să fie mai mic sau egale cu 8. O mână 2-4-5-7-8 se califică în acest caz, în timp ce A-2-3-4-9 nu.

A împărţi jumătate de pot (deci a cîştiga doar un sfert de pot) între două mâini câştigătoare, aflate la egalitate. Se aplică în cazul variantei de poker de tip Omaha Hi-Lo şi este o situaţie dezavantajoasă, ce trebuie evitată, întrucît poate duce la recuperarea incompletă a banilor investiţi în pot.

O chintă roială (o chintă de culoare până la as).

O chintă de culoare.

Numărul minim de jucători necesari pentru a începe o partidă de poker.

O tăviţă cu 100 de jetoane de poker, aranjate în cinci fâşicuri de câte 20 de jetoane.

Un flop (sau o masă) care nu pare a ajuta prea mult pe nici unul dintre jucãtori. De exemplu, J-6-2, de culori diferite.

Marginea (puţin ridicată) a unei mese de poker.

Cineva care se învârte printre mesele de joc dintr-o sală de poker, se uită la partidele în desfăşurare şi îşi caută un loc pentru a intra în joc.

Un flop care conţine cărţi de trei culori diferite, astfel încât pe turn nu se poate realiza nicio culoare. Mai poate însemna şi o masă completă (cele cinci cărţi comune) în care nu există mai mult de două cărţi de aceeaşi culoare, ceea ce înseamnă că nimeni nu poate avea culoare.

A plusa, adică a paria mai mult decât utlimul pariu existent. De exemplu, dacã limita de pariere este de 1 dolar şi jucãtorul A pariazã 1 dolar, jucãtorul B se poate arunca (fold), poate plăti 1 dolar (call), sau poate plusa (raise) 1 dolar (astfel încât pariul sãu total devine de 2 dolari).

Suma de bani extrasă din pot de cazinou sau de sala de poker, în compensaţie pentru găzduirea jocului. În jocurile cu mize mici, cazinoul ia un anumit procent din pot, dar nu mai mult de 10%. În jocurile cu mize mari (highroller), cazinoul face profit fie percepând o taxã orară de joc de la fiecare jucãtor, fie percepând o taxã de fiecare datã când un jucãtor deţine butonul de dealer. Acelaşi lucru se poate întâmpla si la jocurile de poker online de pe Internet, cu un rake de ordinul a 3-5%.

Valoarea fiecãrei cãrţi în parte sau a unei mâini complete.

Semnalarea mutării de Check prin lovirea mesei de joc cu pumnul strâns pentru a produce două ciocănituri.

Acţiunea ilegală a unui jucător prin care acesta sustrage bani de pe masă pentru a-i pune altundeva.

Un joc de tip Stud cu şapte cărţi în care cea mai mică mână de cinci cărţi câştigă potul.

Suma de bani pe care o plăteşte un jucător în timpul unui turneu (de obicei în prima parte a acestuia) pentru a-şi adăuga în stivă un anumit număr, prestabilit, de jetoane.

A replusa (a plusa peste o plusare anterioară).

Analiza jucătorilor de la masa de joc pe baza modului în care joacă, a manierei sau stilului de joc şi a semnelor sau indiciilor mai mult sau mai puţin particulare pe care aceştia le exteriorizează.

A face din nou cărţile după o împărţire greşită a acestora.

A juca o mână ca şi cum ai deţine anumite cărţi tari. De exemplu, dacă un jucător plusează înainte de flop şi apoi plusează din nou la apariţia unui as pe flop, acel jucător reprezintă o mână formată din cel puţin un as şi o altă carte bună (un kicker bun).

O partidă de poker la o masă de joc, de obicei pe bani, nu cu jetoane, şi care nu face parte dintr-un turneu.

Ultima carte de joc afişată în toate jocurile de tip poker. În Hold'em şi Omaha, este a cincea şi ultima carte comună, cunoscută şi sub numele de a cincea stradă (fifth street). În jocurile de tip Stud este a şaptea carte sau a şaptea stradă (seventh street).

Un jucãtor pasiv, care pariazã sau pluseazã doar dacã are o manã foarte bunã. Dacă este veritabil, este foarte previzibil în joc.

În jocurile de tip Stud, a primi trei bucăţi (trei cărţi de acelaşi rang) în primele trei cărţi ce sunt împărţite unui jucător.

Deplasarea butonului de dealer în sensul acelor de ceasornic, de la un jucător la altul.

Perioada în care jucătorii au posibilitatea de a paria (bet), a face check, a plăti (call) sau a plusa (raise). Fiecare rundă de pariere se termină în momentul în care ultimul pariu sau ultima plusare este plătită.

Este o chintă până la as (10-J-Q-K-A) de aceeaşi culoare. Este cea mai tare mână posibilă în poker.

A cîştiga o mână făcând bluf cu succes pe întreaga durată a acesteia şi necesitând mai mult decât plasarea unui singur pariu.

Poate însemna o chintă, dar poate însemna şi o serie de mâini bune, una după alta.

O mânã care este realizată doar prin apariţia cărţilor necesare atât pe turn, cât şi pe river. De exemplu, cu 9-6 în mână şi all-in preflop, la un flop cu 6-3-4, se poate câştiga cu 6 pe turn (runner) şi 4 pe river (runner), realizând un ful, în tiimp ce mai mult ca sigur un alt jucător realizase deja chinta, posibil chiar de pe flop (cu 7-5 în mână).

Când ultimele două cărţi de pe masă (turnul şi riverul) formează o pereche.

O serie de mâni câştigătoare.

A te înfrâna de la pariere şi doar a plăti (call), deşi ai o mână foarte bună, tehnică utilizată pentru a disimula tăria mâinii şi a provoca blufuri sau succesiuni de tip check-raise, cu scopul de a mări potul şi a cîştiga mai mult la sfârşitul mâinii.

Turneu de calificare (un tuneu pregătitor pentru a putea participa la un turneu mai mare).

O carte afişată pe masă, care poate transforma cea mai bună mână în ceva nesemnificativ. De exemplu, dacă un jucător are 8-10 de treflă în mână şi flopul vine 9-J-Q, cu ultimele două cărţi de caro, este aproape sigur că are cea mai bună mână din acel moment. Cu toate acestea, dacă pe turn vine cartea de speriat 10 de caro, şansele de câştigare a mâinii scad semnificativ, pentru că fie un alt jucător are popă (K) în mână şi face o chintă mai mare, fie are două carouri şi face culoare. În plus, jucătorii buni joacă masa într-un astfel de moment, blufurile pe cărţile de speriat fiind de cele mai multe ori reuşite.

A cîştiga tot potul de la sfârşitul unei mâini. De exemplu, în cazul unui joc de tip Omaha Hi-Lo, a câştiga în acelaşi timp şi mâna High şi mâna Low.

A amesteca cărţile ţinându-le cu faţa în jos.

Cea mai bună mână pierzătoare.

În jocurile de tip flop, atunci când un jucător face o pereche cu cea de-a doua carte, ca rang, de pe flop.

A plăti pentru a vedea cărţile.

Concept introdus pentru prima oarã de David Sklansky. Se referã la un pariu mare sau o plusare pe care o faceţi în speranţa cã nu vi se va plăti, ca şi la un bluf obişnuit, dar în acest caz aveţi o mână mediocră sau de tip draw care s-ar putea îmbunătăţi semnificativ şi, chiar dacă adversarii ar plăti, aţi putea totuşi să câştigaţi mâna la showdown.

O succesiune de cărţi de valori consecutive, cum ar fi chinta (de exemplu 8-9-10-J-Q).

Perioada de timp de desfăşurare a unei partide de poker.

A juca o mână într-o asemenea manieră încât să creeze o impresie falsă care să poată fi folosită la cîştigarea unor mâini ulterioare.

Atunci când un jucător are o pereche în mână (pocket pair) de acelaşi rang cu una din cărţile de pe masă, constituind astfel trei bucăţi. De exemplu, cu 2-2 în mână şi un flop de J-7-2, un jucător are un set de doiari. Este o mână foarte puternică dacă flopul nu permite formarea de chinte, culori sau ful, jucătorul cu set fiind foarte greu de anticipat. Cu o pereche în mână se poate prinde set cel puţin o dată din opt încercări (1:8, statistic).

Un foarte cunoscut joc de poker în care fiecare jucător primeşte 3 cărţi cu faţa în jos şi 4 cărţi cu faţa în sus. Jucătorii formează cea mai bună mână de cinci cărţi dintre cele şapte primite.

A şaptea stradă sau ultima carte dintr-un joc de tip Stud cu şapte cărţi.

Un jucãtor bun şi îndemânatic, care pozează la începutul partidei ca şi cum ar fi un jucător slab (fish).

Un turneu fără posibilitate de re-buy. Când un jucător pierde toate jetoanele, iese afară din turneu. Mai des este denumit turneu Freeze-out, sau, dacă este vorba despre o singură masă de joc, Sit&Go.

Un număr mic de jetoane, în comparaţie cu numărul de jetoane pe care îl au ceilalţi jucãtori de la aceeaşi masă de joc. De exemplu, un jucător cu o stivă de 1.000 de jetoane, are o stivă redusă dacă ceilalţi jucători au în jur de 10.000 de jetoane. De asemenea, stiva se poate compara şi cu nivelul blindurilor, fiind, de exemplu, redusă dacă blindurile sunt de ordinul a 200-400 de jetoane.

Pot la care participã doar câţiva jucãtori.

Cărţile afişate cu faţa în sus ale fiecărui jucător participant la un joc de tip Stud.

A arăta cărţile celorlalţi jucători.

Etapă în cadrul unei mâini, în care, după ce s-a terminat şi ultima rundă de pariere, jucătorii rămaşi în pot îşi întorc cărţile pe faţă pentru a vedea cine a câştigat potul.

A amesteca pachetul de cărţi înainte de începerea unei noi mâini.

Un pot secundar (sau mai multe), pentru care se confruntă doar jucătorii care au mai rămas în pot şi care nu au intrat all-in. O astfel de situaţie apare doar dacă unul sau mai mulţi jucători mută all-in, având dreptul de a câştiga doar potul principal, în timp ce în pot mai rămân şi alţi jucători a căror stivă de jetoane nu s-a epuizat încă.

Decizia unui jucător de a părăsi masa de joc pentru câteva mâini. În cazul meseleor de joc pe bani, care nu fac parte dintr-un turneu, jucătorul este eliminat de la masă dacă părăseşte masa de joc mai mult de 15 minute sau mai mult de două ture de blinduri.

A juca o mână puternică  ca şi cum ar fi o mână slabă, încurajând astfel pe ceilalţi jucători să rămână în pot.

A întârzia întoarcerea pe faţă a cărţilor cîştigătoare în faza de showdown pentru a frustra un adversar.

Pariul iniţial sau forţat pe care trebuie să-l facă jucãtorul aflat în stânga dealerului înainte de împărţirea cărţilor pentru o nouă mână. În mod obişnuit, este egal cu jumãtate din limita minimã de pariere a unui joc; de exemplu, într-un joc de $10-$20, blindul mic va fi de $5. Se întâmplã însă uneori ca blindul mic sã reprezinte un alt procentaj din blindul mare (big blind).

A face Call (a plăti) cu o mână care ar permite plusarea (raise).

Un bluf reuşit.

A menaja anumţi jucãtori, a nu juca dur împotriva lor. Se referã la situaţia în care un jucãtor B, care are mânã de cãrţi de valoare mare, nu îl pluseazã pe jucãtorul B care a pariat înaintea sa, deoarece încearcã sã îl menajeze.

Un jucător rezonabil de bun, care joacă strâns (tight).

Un pot împãrţit de doi sau mai mulţi jucãtori care afişează mâini de aceeaşi valoare.

O mână cu două perechi, în care fiecare dintre cele două carţi proprii are o carte corespondentă de acelaşi rang pe masa de joc. De exemplu, cu 9-10 în mână şi un flop 10-9-5, se realizează două perechi de tip split, zecari cu nouari. Este o mână mult mai puternică decât ân cazul în care pe flop ar fi venit 10-5-5 ( tot două perechi, zecari cu cinciari, dar una, cinciarii, comună cu ceilalţi jucători rămaşi în pot).

O înţelegere, între Blindul mare şi Blindul mic, de a-şi recupera blindurile puse în joc de fiecare dintre ei în loc să joace mâna până la capăt, dacă niciun alt jucător nu a mai intrat în pot.

O structurã de pariere în care un jucãtor poate paria orice sumã de bani dintr-un anumit interval, în oricare dintre rundele de pariere. O structură tipică de acest fel este cea de $2-$6, caz în care un jucător poate paria cel puţin 2 dolari şi cel mult 6 dolari, în oricare dintre rundele de pariere.

O grămadă de jetoane stivuite, aparţinând unui anumit jucător.

Suma de bani necesară unui jucător pentru a participa la o sesiune de poker, sau suma de bani pe care este dispus acesta să o joace într-o anumită sesiune. La plural, stakes, înseamnă mize de joc.

Cînd un jucător rămâne în joc plătind (call) şi nu printr-o plusare (raise).

A fura potul înseamnă a plusa mult în speranţa că ceilalţi jucători se vor arunca (fold). Dacă acest lucru chiar se întâmplă, atunci jucătorul a furat potul.

Ultima poziţie (dealer) sau penultima, într-o rundă de pariere.

Tehnică aplicată de un jucător dintr-o poziţie de sfârşit prin care acesta plusează (raise) în speranţa de a reduce numărul jucătorilor rămaşi în pot şi/sau pentru a fura potul.

A câştiga un pot mic, format doar din blinduri sau anteuri, cu o mână slabă, forţând ceilalţi jucători să se arunce (fold).

O chintă până la cinci (A-2-3-4-5), formată din cărţi de aceeaşi culoare.

Un blind opţional, fãcut de obicei de jucãtorul din stânga Blindului mare, de valoare dublă faţă de blindul mare. Acest blind este de fapt o plusare şi astfel fiecare jucător care vrea să rămână în joc va avea de plătit două blinduri mari. În plus jucătorul care face acest blind opţional va fi ultimul la pariere înainte de flop şi deci va mai putea plusa încă o dată.

Cinci cărţi de joc consecutive ca valoare, de culori diferite.

Cinci cărţi de joc consecutive ca valoare şi de aceeaşi culoare. Constituie o mână foarte puternică, mai mică doar decât chinta roială, care este o chintă de culoare până la as, dar mai mare decât oricare careu.

Un bluf făcut pentru a atinge un obiectiv pe termen lung, de exemplu, pentru a lăsa impresia de jucător care joacă larg (loose).

Un şir de mâini câştigate sau pierdute la rând.

Cărţile de joc împărţite într-o anumită rundă. De exemplu, în cazul unui joc de tip Stud, cea de-a patra carte a fiecărui jucător este denumită strada a patra (fourth street), cea de-a şasea, a şasea stradă, ş.a.m.d.

Un pariu sau cel mai adesea o plusare în care un jucător nu plasează în pot toate jetoanele necesare acelei plusări dintr-o singură mişcare. În afara cazului în care jucătorul declară verbal plusarea înainte de a pune jetoanele în pot, el poate fi obligat să renunţe la plusare şi doar să plătească pariul anterior (call). Aceasta previne încălcarea eticii jocului de poker prin plasarea în pot a unui număr de jetoane corespunzător unei plăţi (call), observarea efectului acestei mutări asupra celui care a pariat anterior şi apoi adăugarea de alte jetoane dacă situaţia este de o asemenea natură.

Un joc de poker pe dezbrăcatelea.

Limitele stabilite în cadrul unei anumite partide de poker pentru blinduri/anteuri, pariuri şi plusări.

Un jucător care pierde într-o mână.

Variante de poker în care jucătorii primesc atât cărţi cu faţa în jos (acoperite), cît şi cărţi cu faţa în sus (descoperite).

(jargon) A scoate afară din joc un adversar, deşi iniţial acesta avea şanse mai mari de câştig. De exemplu, dacă un jucător are în mână K-K, iar adversarul său are în mână A-A şi se intră all-in înainte de flop, dacă primul jucător prinde un al treilea K pe masa, atunci se spune că l-a scos din joc (suckout) pe celălalt jucător.

Popa sinucigaş: K de inimă roşie, pentru că, în desenul de pe această carte de joc, personajul respectiv apare ca şi cum şi-ar înfige singur un pumnal în cap!.

Culoarea unei cărţi de joc. Cărţile pot fi de treflă (clubs - c), de caro (diamomnds - d), de inimă roşie (hearts - h) sau de pică (spades -s), aceasta fiind şi ordinea crescătoare a tăriei culorilor.

Două cărţi de joc care sunt consecutive ca rang sau valoare şi au aceeaşi culoare.

A câştiga prin bluf un pot împotriva unui jucător care are o mână foarte bună.

Suprafaţa pe care se joacă partidele de poker.

Cărţile afişate pe masă cu faţa în sus şi care sunt comune tuturor jucătorilor pentru a forma mâini cu ele.

O taxă plătită pentru a juca poker la o masă.

Regulă a jocului de poker care stipulează că un jucător nu poate scoate bani din buzunar în timpul derulării unei mâini, pentru a paria cu ei. Un jucător poate investi în pot doar banii care se află pe masă în dreptul lui de la începutul mâinii. Dacă toţi aceşti bani intră în pot şi parierea este continuată de alţi jucători, se crează un pot secundar la care jucătorul nu are niciun drept. În interiorul cazinourilor se joacă numai după această regulă. În plus, regula include aproape întotdeauna şi interdicţia de a scoate bani sau jetoane de la masă, din stiva proprie, în timpul derulării unei mâini.

A paria dintr-o dată toţi banii de care dispune un jucãtor, în jocurile fără limită de pariere (No Limit).

Rămas fără bani.

Un indiciu care dã de gol un jucãtor fãrã ca acesta sa-şi dea seama. De asemenea, o acţiune a unui jucător care poate da indicii asupra cărţilor deţinute de acel jucător. Dacã sunteţi atenţi la comportamentul de la masă al jucătorilor şi observaţi aceste indicii, puteţi obţine informaţii preţioase referitoare la valoarea mâinii sau la care va fi urmãtoarea mişcare a adversarilor dumneavoastrã.

O altă denumire a celui mai popular joc de poker, Hold'em.

Prima rundã de pariuri într-un joc de tip Stud cu şapte cărţi.

Trei cărţi de joc de aceeaşi culoare.

Trei cărţi de acelaşi rang sau valoare (trei bucăţi).

(jargon) Când mai mulţi jucători amatori sau care joacă larg (loose) intră în pot cu sume consistente.

O carte de joc.

Două mâni de aceeaşi valoare. În cazul apariţiei acestora, potul este împătţit în mod egal între mâinile câştigătoare echivalente.

Când un jucător are o mână atât de bună încât poate să o joace până la capăt.

Jucãtor care intră în puţine poturi, aşteaptând mâini puternice pentru a se implica în acestea.

Atunci când un jucãtor nu mai joacã bine din cauza unor factori precum nervozitatea şi disperarea, sau din cauză cã nu se mai concentreazã cum trebuie în urma pierderii unui pot consistent, cu diminuarea considerabilă a stivei proprii.

1. Cerere de suspendare a jocului făcută de un jucător pentru a primi un timp de gândire suplimentar. Jucătorul trebuie să spună: "Time, please!" (Vă rog, timp de gândire!). Dacă jucătorul nu o face şi mai sunt mulţi jucători care trebuie să acţioneze după el, dealerul poate decide ca jucătorul să-şi arunce cărţile (fold).
2. O sumă de bani colectată de sala de poker de la jucătorul din dreptul butonului de dealer sau din jumătate în jumătate de oră. Este o modalitate a sălilor de poker de a face bani.

Un jucător de poker care de cele mai multe ori nu plăteşte (call) sau nu plusează (raise) în situaţii care îi sunt favorabile, rezultatul fiind pierderea banilor.

O mică sumă de bani (de obicei 50 de cenţi sau un dolar) care este dată dealerului de către câştigătorul unui pot. De cele mai multe ori aceste mici sume de bani constituie marea parte a veniturilor unui dealer.

Atunci când una dintre cãrţile din mâna unui jucãtor este de acelaşi rang sau valoare cu cea mai mare carte de pe masã, rezultând cea mai mare pereche care se poate realiza cu cărţile de pe masă.

Atunci când ambele cărţi din mână fac pereche cu cele mai mari două cărţi de pe masă, rezultînd două perechi.

Un jucător de poker superior.

O competiţie de poker, de obicei având taxă de participare şi premii.

Trei cărţi de joc de acelaşi fel sau trei bucăţi, dintre care două sunt cărţi comune pe masa de joc. Dacă jucătorul are două dintre cărţi în mână se spune că a făcut set.

A patra carte comunã expusã pe masă în jocurile de tip flop.

Două cărţi de joc de aceeaşi culoare.

O mână formată din două perechi diferite.

O mână care are posibilitatea de a câştiga atât jumătatea High cât şi jumătatea Low a potului. într-un joc de tip Hi-Lo.

Pozitia jucãtorului care este nevoit sã acţioneze primul într-o runda de pariuri, poziţia cea mai de început. De exemplu, dacã sunteţi primul în stânga Blindului mare, veţi fi primul care va actiona înainte de flop.

Jucãtorul sau mâna care, din punct de vedere matematic, nu este favorită la câştigarea potului. De exemplu, dacă pe flop un jucător are patru cărţi de aceeaşi culoare, jucătorul este aproape un underdog 2:1 ca să-i intre culoarea (adică va face culoarea aproape o dată din trei încercări).

O pereche în mână de valoare mai mică decât cea mai mică carte de joc de pe masă.

A paria puţin în speranţa de a atrage şi alţi jucători în pot.

Un joc de poker în care pariurile şi plusările nu sunt limitate.

O carte de joc expusă cu faţa în sus.

Rămânerea în pot în încercarea de a bate o mână mai bună dacă anumite cărţi vin pe masă.

A paria mai puţin pentru a da posibilitatea adversarilor să plătească mai uşor (este acţiunea opusă blufului). Se aplică atunci când un jucător are cea mai bună mână posibilă. Mai poate fi utilizată această tehnică şi cu o mână de tip draw, care devine rentabilă de jucat dacă suficient de mulţi jucători plătesc pentru a rămâne în pot.

O măsură a salturilor pozitive şi negative pe care le face suma de bani din contul unui jucător (bankroll), disponibilă pentru a fi jucată la o sală de poker. Varianţa nu este o măsură a calităţii jocului prestat de un jucător, însă cu cît este mai mare cu atât contul său va înregistra salturi de valori mai mari.

Un pariu anunţat de un jucător prin viu grai.

Declaraţie verbală a unui jucător.

Un aparat computerizat cu fise şi ecran video (video slot machine), bazat pe jocul de poker cu trageri, care foloseşte simbolurile cărţilor de poker şi în care jucătorii încearcă să realizeze anumite mâini de poker care sunt recompensate cu premii. Asemenea aparate se găsesc în cazinouri şi pot fi bătute uneori printr-un joc inteligent.

Cărţile de joc împărţite fiecărui jucător cu faţa în sus.

(jargon) O pereche de şeptari (7-7).

Un jucător care aruncă (fold) prea multe mâini.

A-2-3-4-5. Cea mai bună mână Low. Mai este denumită şi "Bicycle" (bicicletă).

O carte care poate fi jucată cu orice valoare, la latitudinea jucătorului care o posedă.

O carte din mână întoarsă dinadins de un jucător la încheierea unui joc.

O mână pentru care sunteţi plătit. Pentru cele mai multe jocuri de Video Poker, cea mai mică mână câştigătoare este perechea de valeţi (J-J).

A primi la rând o pereche, trei bucăţi sau careu din primele cărţi împărţite, de obicei într-un joc de tip Stud.

O mână care nu se poate îmbunătăţi şi în niciun caz nu poate cîştiga potul.

O serie de turnee înlănţuite care se ţin de-a lungul anului în diferite cazinouri, săli de poker sau online, a căror câştigători primesc şi dreptul de participare la un eveniment final cu intrarea de 25.000 de dolari bazată doar pe invitaţie, în care se stabileşte campionul mondial. Evenimentele individuale sunt prezentate înregistrat la televiziune.